Rememorari urbane este un proiect mutimedia ce presupune o proiectie secventiala, printr-un mediu transparent, pe o lucrare pictata.
Punctul de pornire al acestui demers artistic este importanta pe care o are spatiul exterior vecin spatiului interior personal. Acest caracter valoric este dat atat de importanta pe care acest spatiu o are in estetica interiorului locuit (privit prin prisma ferestrei locuintei acest spatiu devine un element de decor, un “tablou” de care nu poti face abstactie si fortat menit spre contemplare), cat si la nivel psihic aceasta imagine influentand si inducand anumite stari.
Pornind de la acest fapt am constientizat caracterul monoton si inestetic al acestui dat exterior pe care imi propun sa-l transform si sa-l personalizez. In ceea ce priveste acest demers termenul de “fragment exterior” este mult mai potrivit decat cel generic de “exterior” atata timp cat fac referire doar la exteriorul vecin, proxim spatiului interior personal. Acest fragment exterior, secventa devine, prin aceasta proximitate cu spatiul interior locuit, un spatiu exterior personal la care te raportezi in permanenta, un punct de reper nevoit, un prim element de decor pe care ti-l asumi in momentul in care alegi viitorul spatiu personal interior. In contextul peisajului citadin (urban) contemporan paleta de optiuni este destul de restransa atat in privinta alegerii interiorului cat si implicit asupra exteriorului, atata timp cat acest peisaj este dominat de arhitectura comunista de ghetou, saracacioasa si suprasaturata de cenusiul finisajelor invechite.
In aceasta incercare de personalizare a exteriorului constat existenta a trei elemente ce nu pot fi excluse din aceasta ecuatie:
Spatiul interior personal, locul de unde se face constatarea si care este spatiul in care cel mai mare procent al persoanelor din mediul urban este deteriminat, de cele mai multe ori de factori obiectivi, sa locuiasca: apartamentul.
Apartamentul ca proiectare si amplasare, nu este, de cele mai multe ori, expresia dorintei locatarilor. El este un dat care face diferenta in perspectiva pe care o ai asupra exteriorului, astfel incat acelasi exterior pentru locatarii unui bloc, privit din unghiri si nivele diferite, se nuanteaza, se personalizeaza.
Acest caracter a priori dorintei locatarilor il are si al doilea element din aceasta ecuatie: spatiul exterior proxim apartamentului, care in permanenta sufera modificari are o dinamica personala dar in a carei mobilitate nu suntem implicati ci doar simpli spectatori, observatori.
Ultimul element al acestei ecuatii este mediul de trecere de la interior la exterior: fereastra. Functiile pe care acest element le are in sens propriu dar si simbolic, morfozele suferite de exterior prin prisma acestui mediu de trecere vor fi exploatate in sensul acestui demers.
Scopul final al acestui proiect este incercarea de a face “digerabil” peisajul citadin de tip comunist aflat in “placuta” rezonanta cu imaginea santierelor unei Romanii ”under construction”.
Se poate folosi in acest context termenul de reflectare din punct de vedere denotativ (dinspre uin tip de locuinta spre acelasi tip de locuinta multiplicat, o privire in oglinda), dar si conotativ in sensul unei interogatii asupra unicitatii individului si capacitatii lui de a depasi aceasta lume a tiparelor.
O actiune ce vine ca un posibil raspuns personal in acest sens este incercarea de a intervenii creativ asupra exteriorului prin realizarea unui nou context exterior (imagine si sunet) pornind de la datul extstent, un nou exterior personal. Este o incercare specifica celor mai multi locatari ai acestui tip de spatiu, care urmaresc sa-si salveze unicitatea prin personalizare, modificarea din punct de vedere arhitectural al unui interior prestabilit. Personal aceasta modificare, personalizare, nu o aplic interiorului, ci exteriorului.
Trebuie precizata importanta pe care o are spatiul in contextul acestei teme si valentele lui. Vorbim astfel de spatiu interior, unul exterior dar si de spatiu pasaj intre cele doua, un spatiu fizic, palpabil, transparent dar care poate sa provoace modificari vizuale, un spatiu filtru.
Utilizand termenul de spatiu in mod implicit intervine problema timpului dar si a locului. Subiectul refectarii este un anumit loc foarte clar delimitat in timp si spatiu. Un loc real care suferind interventia propriului “eu” devine un spatiu fictiv, iluzoriu, un spatiu al reveriei, o proiectie fictiva a unui spatiu personal ireal. Timpul este o componenta importanta a acestei teme, nu numai in etapa premergatoare (prin surprinderea diferitelor momente exterioare prin tehnica foto), dar este parte componenta si in etapa finala prin prezentarea unei lucari in desfasurare. Lucrarea, implicand imagine in miscare si sunet, se percepe in timp dar chiar ea insasi prezinta concomitent timpi diferiti. Rezultatul este un timp constituit din timpi surprinsi in trecut si repetabil in prezent si viitor. (Este o alta varianta de “cautare a timpului trecut” a lui M Proust).
